Anemie feripriva, Știința Arcadia

Metabolismul fierului În alimente fierul se află în stare trivalentă, dar odată ingerat și ajuns în stomac, sub influența Acidului ascorbic, fierul trivalent se transformă în fier bivalent, care se absoarbe în duoden și porțiunea inițială a intestinului subțire, deoarece aici se află receptori special pentru fier.

Aici fierul anemie feripriva unește cu o proteină transportatoare, care-l transportă spre membrana bazală, unde este preluat de către transferină la măduva osoasă și țesuturi.

Cauze — anemia feriprivă: Conținutul insuficient de fier în alimentele consumate Necesitatea sporită a organismului în fier, care depășește posibilitățile fiziologice de absorbție a fierului în tractul digestiv în perioada gravidității, lactației, adolescenței Pierderi sporite de fier în timpul unor hemoragii Dereglări de absorbție a fierului: sindromul de malabsorbție, rezecții întestinale, rezecții stomacale după Billoroth II Menometroragiile la femeile aflate în perioada reproductivă Hemoragiile tractului gastrointestinal, mai frecvente la bărbați Patogenia Anemie feripriva are loc o scădere considerabilă a conținutului rectal cancer lymph nodes fier din organism, cel mai mult suferă metabolismul eritrocitelor și ca rezultat apare anemia, care se manifestă prin caracteristicele  sindromul anemic.

Fierul din componența enzimelor anemie feripriva, participă la metabolismul celulelor, și dacă cantitatea fierului scade, are loc o dereglare severă a metabolismului celular, cu implicarea tuturor celulelor, dar în special a celor cu o activitate mitotică înaltă și a celor din componența epiteliului gastro-intestinal, cu dezvoltarea modificărilor distrofice la acest nivel, cu atrofie epitelială, gastrite, gastroenterite.

Toate modificările ce apar ca rezultat al dereglării metabolismului celular, sunt incluse în sindromul sideropenic. Tablou clinic — Anemia feriprivă.

Hematologie și oncologie Profil anemie Anemia este una din situaţiile frecvent întâlnite în practica medicală. Din punct de vedere funcţional, se defineşte printr-o masă eritrocitară insuficientă pentru asigurarea unei cantităţi adecvate de oxigen ţesuturilor periferice.