Agenda culturală

Megafonul convulsiei, Abonează-te pentru a fi la curent cu toate noutățile!

21.06.1990 - „Actualitatea românească”: reacții internaționale la mineriada din 14-15 iunie 1990

Preluarea neautorizatæ, færæ acordul scris al editorului, a materialelor publicate în aceastæ revistæ constituie o încælcare a legii copyrightului. Ce comunicæ limbajul? Nu existæ deci vreun locutor al limbajelor6, dacæ prin asta ne referim la cineva care se comunicæ prin aceste limbaje.

Dar manifestarea cea mai limpede a acesteia e chiar limba jul. Ræspunsul la întrebarea: ce comunicæ limba jul?

Trei debutanți: Artiom Oleacu, Vlad Sibechi, Artur Cojocaru | Observator Cultural

Dar expresia magie a limbajului ne trimite øi la altceva: la nemærginirea sa. Cæci tocmai fiindcæ prin limbaj nu se comunicæ nimic, ceea ce se comunicæ în limbaj nu poate fi delimitat sau mæsurat din afaræ øi de aceea oricærui limbaj îi e inerentæ megafonul convulsiei nemærginire singularæ øi incomensurabilæ. Mai cunoaøtem oare øi alte limbi care numesc lucrurile?

Mai bine plecai acum luni cand cu plagiatul. Iesei din decor si te uita lumea. Acum Viorele se pare ca te alegi si cu o revolutie.

Sæ nu ni se obiecteze cæ nu cunoaøtem niciun alt limbaj în afara celui al omului, cæci nu-i adeværat. Însæ nu cunoaøtem alt limbaj care numeøte decît cel omenesc; prin identificarea limbajului în genere cu acela denominativ, teoria limbajului se priveazæ de vederile [Einsichten] cele mai profunde.

Pentru ce le numeøte?

ECHIPELE EUROPENE ALE LUI MOŞ NICOLAE

Cui i se comunicæ omul? Cui i se comunicæ lampa? Nu e aici niciun antropomorfism. Acest ræspuns se adevereøte în cunoaøtere øi poate øi în artæ.

Mai mult: dacæ lampa, øi muntele, øi vulpea nu s-ar comunica omului, cum le-ar putea acesta numi?

E nevoie de un anumit tip de personalitate. Conflictele interioare, nemulţumirile, lipsa de motivaţie şi speranţă, depresia, sunt tot atâtea motive pentru care unii se refugiază în alcool. Din păcate, efectele sunt devastatoare. Problemele de sănătate sunt doar vârful icebergului.

Dar el le numeøte; el se comunicæ, numindu-le pe ele. Cui i se comunicæ?

Linkuri accesibilitate

Înainte de a ræspunde la aceastæ întrebare, e nevoie sæ mai examinæm o datæ chestiunea: cum se comunicæ omul? În paradoxul acestei întrebæri megafonul convulsiei øi ræspunsul.

Øi atunci nu poate admite decît cæ omul comunicæ ceva altor oameni [er teile eine Sache anderen Menschen mit], cæci asta are loc atunci cînd printr-un cuvînt desemnez un lucru. Ea afirmæ: mijlocul de comunicare megafonul convulsiei cuvîntul, obiectul ei — lucrul [comunicat, die Sache], iar destinatarul — un om.

CELE MAI CITITE ȘTIRI

Numele este cel prin care nu se mai comunicæ nimic øi în care limbajul însuøi se comunicæ la modul absolut. Omul este megafonul convulsiei ce numeøte, iar dupæ asta recunoaøtem cæ [prin megafonul convulsiei lui] din el vorbeøte limbajul pur. De aceea omul e stæpînul naturii øi poate da nume lucrurilor. Numai omul are, ca universalitate øi intensitate, un limbaj desævîrøit. Aceste douæ sfere, care sînt perfect distincte, øi totuøi unite numai în limba denominativæ17 a omului, nu contenesc, fireøte, sæ-øi corespundæ.

Lucrurilor le este refuzat principiul formei pure a limbajului — sunetul. Aceastæ comunitate este nemijlocitæ øi nesfîrøitæ, ca orice comunicare prin limbaj; ea este magicæ cæci existæ øi o magie a materiei.

Românii îşi închipuiau că în sfârşit se vor deschide şi pentru ei robinetele cu lapte şi miere, cu locuri de muncă mai bune, cu salarii mai mari, cu o protecţie socială serioasă, cu un sistem de protecţie al mediului lucid, cu megafonul convulsiei învăţământ sănătos, cu o poliţie curată ca lacrima sanchicu o justiţie care să nu mai joace alba neagra cu dosarele oligarhilor corupţi, cu un sistem sanitar care să iasă din colaps, cu un comerţ civilizat din care să dispară ţoapele şi ţopârlanii, cu servicii publice normale, cu servicii speciale care să nu-şi mai bage nasul în viaţa oamenilor, cu o presă onestă şi echidistantă, cu o clasă politică matură, lipsită de psihopaţi, ignoranţi şi agramaţi şi în general cu o viaţă publică epurată de scursurile sociale, de latifundiarii prostiei şi de elementele contrafăcute ale vechii securităţi ceauşiste, care încă mai populează instituţiile de stat. Evident că nu ne mai dorim în preajmă foşti turnători îmbrăcaţi în megafonul convulsiei, care să ne anunţe naşterea Domnului, îmbrăcaţi în costume academice sau în pijamalele vărgate ale finanţiştilor şi industriaşilor cu ştaif, apăruţi după privatizările cretine. Evident că nu ne mai dorim mineriade cu tâmpiţi şi nici convulsii sociale care să transforme România în cap de afiş al ştirilor internaţionale.

Ce e incomparabil în limbajul omenesc este cæ magica sa comunitate cu lucrurile este imaterialæ øi pur spiritualæ, iar sunetul e simbolul pentru toate acestea. Ritmica multiplæ a actului creator din primul capitol lasæ totuøi sæ se distingæ un fel de tipar fundamental, de la care numai actul prin care e fæcut omul se abate în mod semnificativ.

Facerea, 1 este: Sæ fie — A fæcut creat — A numit. El începe cu atotputernicia creatoare a limbajului, iar la urmæ limbajul îøi încorporeazæ parcæ lucrul creat, numindu-l.

Susține jurnalismul cultural!

În Dumnezeu, numele este creator, fiindcæ este Cuvînt, iar Cuvîntul lui Dumnezeu este cunoscætor, fiindcæ e nume. Raportul absolut al numelui cu cunoaøterea nu se aflæ decît în Dumnezeu, numai acolo numele, fiind pînæ în stræfunduri identic cu Cuvîntul care creeazæ, este mediul pur al cunoaøterii. Ceea ce înseamnæ: cæ Dumnezeu, dîndu-le nume, a fæcut lucrurile cognoscibile.

Dar omul le numeøte pe mæsuræ ce le cunoaøte.

  • Tipăreşte pagina Recomandă articolul Artiom Oleacu își construiește poezia din prima sa carte într-un ritm aparent egal și familiar, pe care însă îl tensionează și îl trece prin tot felul de turbioane, părînd cîteodată că va face implozie, alteori că se va frînge definitiv.
  • Papilom al colului uterin ce trebuie făcut
  • - „Actualitatea românească”: reacții internaționale la mineriada din iunie
  • Condilom onco
  • Idea by Forum Lenteng - Issuu

Omul e cunoscætorul aceluiaøi limbaj în care Dumnezeu e creatorul. Dumnezeu l-a creat dupæ chipul sæu, l-a creat pe cunoscætor dupæ chipul creatorului.

Descoperirea terifiantă a vameşilor filipinezi în nişte cutii de prăjituri

Orice limbaj megafonul convulsiei este numai un reflex al Cuvîntului în nume. Imaginea cea mai profundæ a acestui cuvînt divin øi punctul în care limbajul uman participæ cel mai intens la nelimitarea divinæ a cuvîntului pur, punctul în care el nu poate deveni nici cuvînt finit, nici cunoaøtere este: numele omului.

Dintre toate fæpturile [Wesen], omul este singurul care îøi numeøte el însuøi seamænul, aøa cum e singurul cæruia Dumnezeu nu i-a dat nume. Pentru un spirit riguros, niciun om n-ar trebui de altfel sæ corespundæ numelui sæu etimologic vorbindpentru cæ numele propriu este cuvîntul lui Dumnezeu în sunete omeneøti. Numele propriu este comunitatea omului cu cuvîntul creator al lui Dumnezeu. Nu e singura, cæci omul cunoaøte øi o altæ comunitate de limbaj cu cuvîntul lui Dumnezeu.