Vierme sub gunoiul de piele, gogoașă de vierme de mătase - definiție | dexonline

Free DNS service Dăunători Din păcate lista tuturor dăunătorilor este foarte lungă, şi nu este definitivă, existând cazuri în care apar noi dăunători. În continuare sunt prezentaţi cei mai comuni dăunători, care prin faptul că sunt foarte răspândiţi implicit sunt şi cei mai periculoşi.

Sunt foarte bine adaptate la zbor şi au un corp aerodinamic.

Au un cap mobil, cu gât distinct, şi, în cele mai multe cazuri, au ochii pe părţile laterale ale capului. Uzual femela depune cât mai aproape de surse de hrană ouă din care se dezvoltă larve.

Există specii la care larvele ies din ouă imediat ce acestea au fost depuse, şi chiar câteva specii de muşte vivipare. Larvele sunt vermiforme, au o dezvoltare rapidă şi o anatomie ce le permite să consume cât mai multă hrană într-un timp foarte scurt. Larvele se transformă în pupe care mai apoi devin muşte şi în câteva zile pot începe să depună ouă.

Cea mai răspândită specie este musca de casă. Aceasta trăieşte între 15 şi 25 de zile şi poate depune câte de ouă la intervale de la 4 la 20 de zile.

Matematic, în condiţii perfecete, dintr-o pereche de muşte care începe să depună ouă la începutul lunii aprilie pot ieşi ,, muşte până la sfârşitul lunii August. Din fericire în realitate nu există condiţii care să permită muştelor să se înmulţească la capacitate maximă; se estimează totuşi că în anumite condiţii numărul "urmaşilor" unei singure perechi de muşte poate depăşii trei milioane de adulţi reguli pentru tratarea viermilor singur sezon.

Accesul la hrană, în special zaharuri şi proteine, prelungeşte viaţa muştelor şi creşte capacitatea de reproducere. Vierme sub gunoiul de piele obicei muştele se dezvoltă în excremente animale, cadavre sau alte surse de hrană şi umezeală. Cel mai mare pericol este reprezentat de bolile pe care musca de casă le poate transmite.

Mustele se hrănesc şi din gunoaie, fecale sau alte materii contaminate de agenţi patogeni. În timpul hrănirii  din aceste surse muştele se contaminează cu viruşi, bacterii, ouă de viermi paraziţi, etc, care pot supraviţuii zile întregi în sau pe corpul muştelor. Odată ajunse în contact cu hrana consumată de oameni muştele infestează hrana cu agenţii patogeni pe care îi poartă, prin contact simplu, defecare şi în special prin regurgitare.

Regurgitarea face parte din procesul de hrănire al muştelor, deoarece acestea nu pot consuma hrană solidă, iar pentru a se hrăni dizolvă mai întâi hrana cu sucuri gastrice. Sunt peste de agenţi patogeni uzual transmişi de muscă, printre care:  tuberculoza, conjunctivita, poliomielita, febra tifoida, holera, lepra, dizenteria, hepatita A, encefalita, meningita aseptică, tifosul de lăstăriş, salmonela, antrax, viermi paraziţi.

O altă muscă des întâlnită este musca de cal, sau tăunul.

Deşi masculii se hrănesc cu nectar, femelele se hrănesc cu sânge, şi pot transmite foarte multe boli transmisibile prin sânge, ceea ce face această muscă deosebit de periculoasă Spre deosebire de alte insecte care se hranesc cu sânge, tăunul nu înţeapă cu un ac, ci muşcă cu mandibulele prin forfecare pentru a cauza o sângerare cât mai puternică.

În unele cazuri tăunul reuşeşte să smulgă o mică bucată de piele moale pe care mai apoi o consumă.

viermi pisica

După muşcătură, tăunul pompează salivă în rană pentru a împiedica coagularea sângelui, si dacă nu este alungat continuă să se hrănească cu sângele din rană. Pe lângă faptul că transmit boli, tăunii rănesc şi slăbesc animalele. Un număr de muşte care se hrănesc timp de 6 ore consumă aproximativ ml de sânge. S-au înregistrat cazuri de vaci care au pierdut aproximativ ml de sânge pe zi din cauza tăunilor, ceea ce a dus la slăbirea vacilor şi scăderea drastică a producţiei de lapte.

Ţânţarul Ţânţarul face parte din aceelaşi ordin de insecte ca şi musca, ordinul Diptera, dar din familia Culicidae, în care există aproximativ de specii. Ţânţarii trec prin 4 stadii: ouă, larve, pupe şi adulţi.

La fiecare ciclu de reproducere femela depune între 50 şi ouă plutitoare pe suprafaţa apei. Ouăle ţânţarului Anofel se disting prin faptul că au două flotoare, pe când celelate specii au doar unul.

În funcţie de temperatură, în aproximativ 5 zile din aceste ouă ies larve. Larvele se hrănesc cu microorganisme din apă şi au mai multe stadii de creştere în care năpârlesc.

Uzual larvele stau la suprafaţa apei, dar se pot scufunda pentru a se feri de pericole. În caz de condiţii nefavorabile vierme sub gunoiul de piele scăzute ţânţarii pot rămâne în stadiul de larvă chiar şi câteva luni.

Viermi pisica Pagina 2

Odată ce larva s-a dezvoltat suficient, se transformă în pupă. Pupa ţânţarului se deosebeşte de pupele altor specii prin faptul că este activă. Pupa se dezvoltă în adult în aproximativ 2 zile. Durata totală de viaţă a ţânţarului este de aproximativ 2 săptămâni, dar în condiţii bune căldură şi umiditate poate supravieţuii şi 1 lună, ceea ce face ca populaţia de ţânţari să se înmulţească mai mult decât în condiţii obişnuite.

Deoarece se dezvoltă din ouă in adult în câteva zile aproximativ 1 săptămână în timpul verii tânţarii de pot înmulţi în orice apă stătătoare, inclusiv apele din subsoluri sau apă de ploaie adunată în streşini, în diverse obiecte de pe lângă gospodării cutii, cauciucuri, vase pentru floriîn găurile din pavaj, etc.

Femela ţânţar se hrăneşte cu sângele animalelor cu sânge cald. Din această cauză ţânţarii sunt factorul cel mai puternic de transmitere a bolilor infecţioase, boli ce omoară anual milioane de oameni în toată lumea.

Numai pe continentul Africa, malaria transmisă de ţânţari omoară anual peste oameni.

• Botriocefaloza Din Dictionar Termeni Boala parazitara a intestinului subtire datorata infestarii cu botriocefalul Diphyllobothrium latum.
• Prevenirea viermilor la om, cât de des
• Am crezut că şi el a început să se îmbolnăvească pentru că a fost un moment în care nu respira niciunul.
• Deparazitarea interna si externa la pisici - ThePetClub
• Vierme in Nepali - Romanian-Nepali Dictionary - Glosbe
• Tratamentul medicamentelor preventive parazitare
• Vierme parazit - Wikipedia
• PetAdvicePisici Deparazitare la pisici.

Înţepăturile de ţânţari provoacă reacţii care se manifesta prin înroşirea pielii şi formarea unei umflături iritante. Prin scărpinarea acestor umflături se pot produce leziuni, infectii şi chiar febră. Riscul este mai mare în cazul copiilor, pentru că cei mici nu pot suporta mâncărimea şi se scarpină mai mult, cauzând pe piele răni care se pot infecta cu bacteriile aflate în mediul înconjurător. Deşi bolile transmise de ţânţari sunt mai numeroase şi mai frecvente în zonele cu climă caldă, schimbările de climă şi mediu din zona Europie vor schimba riscul de apariţie al bolilor transmise prin insecte în Europa.

Este posibil să observăm răspândirea unor boli cum ar fi febra West Nile, chikungunya, Dengue sau Rift Valley în zone în care acestea nu au fost văzute niciodată. În România, acum câţiva ani a existat o severă epidemie de encefalită cauzată de virusul West Nile, transmis de tânţari. De asemenea, în anuls-au descoperit în zona oraşului Călăraşi exemplare din specia ţânţarului Anofel, care răspândeşte malaria.

Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit și catifelat, patru aripi membranoase acoperite cu solzi foarte mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt; larva lor este o omidă. Printre tufele sălbatice umblau în zboruri nehotărîte fluturi, ca petale albe dintr-o floare. II Pe o floare veștedă de dumitriță, un fluture albastru zgribulea, cu aripile lipite, înghețat. Săltau atîția fluturi pe cîmpie Cînd străluceați în roua dimineții.

Tot în anulîn Italia, zona orasului Ravenna, a existat o epidemie de febră chikungunya care a afectat aproape de persoane. Înţepătura de ţânţar vierme sub gunoiul de piele agravată şi de substanţele pe care ţânţarul le injectează în organism. Pe lângă faptul că transmite boli, ţânţarii injectează în organismul din care se hrănesc substanţe ce împiedică coagularea sângelui şi dilată vasele sanguine.

VIERMELE NU ERA MORT ...

Studii recente au arătat că saliva injectată de ţânţar slăbeşte sistemul imunitar facând zona ciupiturii foarte sensibilă la infecţii. Molia Moliile sunt insecte ce fac parte din ordinul Lepidopterelor, ordin ce cuprinde peste specii de molii şi fluturi, în de familii. Deşi popular se numesc molii doar cele din familia Tineidae, în special cele care trăiesc în casă, există foarte multe specii de molii, unele foarte dăunătoare, altele mai puţin dăunătoare, unele cu un aspect banal, altele cu vierme sub gunoiul de piele aspect deosebit.

1. Vlădicescu, vă mulţumesc pentru prezenţă.
2. Viermi crescuti in piele si care te mananca de viu! Astea sunt cele ma
3. Trăiește verucile genitale sănătoase
4. Cancerul de prostata tablou clinic
5. Metoda de tratament a paraziților parazitului picioarelor

Cea mai celebră specie este Bombyx mori, sau fluturele de mătase, ale cărui larve sunt virmii de mătase; aceasta este singura insectă "domesticită" de om. Alte specii de remarcat sunt: fluturele Atlas ce poate avea anvergura aripilor peste 32cm, fluturele Cap de Mort, fluturele Imperial, molia de livadă ce produce invaziile de omizi.

Molia are patru stadii de dezvoltare: ou, larvă, pupă, adult. De obicei, larva este cea care provoacă distrugeri. Pupa este de obicei protejată de un cocon, iar fluturele multor specii nu se hrăneşte în timpul vieţii, trăind dor din rezervele acumulate în timpul stadiului de larvă.

Moliile din familia Tineidae cuprind şi ele mai multe specii, majoritatea trăind în mediile locuite de oameni. Câteva dintre aceste specii sunt foarte dăunătoare şi foarte greu de distrus. Astfel, există molii ale căror larve se hrănesc cu fibrele naturale din haine, în special lână. Pagubele produse de ele sunt accentuate de faptul că se răspândesc cât mai mult, chiar şi într-un spaţiu închis.

Dăunători - Dezinsecţii, dezinfecţii, deratizări

Astfel, larvele unei perechi de molii de casă se vor deplasa în locuri cât mai indepărtate de "cuib" înainte de a deveni pupe şi adulţi, larvele lor distrugând alte şi alte haine. Tot din acceaşi famili există molii care se hrănesc cu cereale, în special făină, gris, mălai. Acestea se ascund în cele mai vierme sub gunoiul de piele crăpături din spaţiile de depozitare, iar larvele lor distrug hrana şi o contaminează cu materii fecale, resturi de la năpârlire şi resturi de cocon la transformarea pupei.

Deşi nu sunt purtătoare de boli, moliile sunt foarte dăunătoare datorită pagubelor mari pe care le pot produce, mai ales dacă se pot înmulţi nestingherite. Ouăle multor molii sunt foarte rezistente şi pot fi fizic distruse doar cu acid sulfuric. O pereche de molii poate depune circa ouă. O modalitate de distrugere a larvelor este îngheţarea hainelor sau a limentelor infestate pentru zile.